Europa ca partener mondial
În număr de aproximativ cinci sute de milioane, populaţia Uniunii Europene este a treia ca mărime din lume, după China şi India. Întinderea sa şi impactul său din punct de vedere comercial, economic şi financiar fac din Uniunea Europeană o putere importantă pe plan mondial. Aceasta realizează cea mai mare parte a comerţului mondial şi generează o pătrime din bunăstarea mondială.
Mărimea şi puterea economică generează responsabilităţi. Uniunea este cel mai mare furnizor de asistenţă financiară şi de consultanţă pentru ţările în curs de dezvoltare. Confruntată în prezent cu o ordine mondială complexă şi fragilă, Uniunea se implică din ce în ce mai mult în prevenirea conflictelor, în menţinerea păcii şi în activităţile de combatere a terorismului, sprijinind eforturile de reconstrucţie ale Irakului şi Afganistanului. Uniunea a preluat iniţiativa în abordarea problemei încălzirii globale şi a emisiilor de gaze cu efect de seră.
1. Politica de vecinătate / Extindere
Pentru o jumătate de secol, Uniunea Europeană a urmărit o creştere a gradului de integrare în structurile sale, primind în cadrul său noi membri. De cele mai multe ori, cele două procese au avut loc în paralel. Multe parteneriate au facut parte din procesul de dezvoltare al integrării europeane, încă de la inceput. UE de azi, cu 27 de state membre şi o populaţie de aproape 500 de milioane de oameni, este mult mai sigură, mai prosperă, mai puternică şi mai influentă decât structura de început, Comunitatea Economică Europeană de acum 50 de ani, cu 6 membri şi o populaţie de mai puţin de 200 milioane de oameni.
Acum, UE, o comunitate de valori bazată pe pace şi libertate, democraţie şi stat de drept, toleranţă şi solidaritate, este cea mai mare zonă economică. Extinderea pieţei interne şi noile oportunităţi economice au sporit prosperitatea şi competitivitatea europenilor.
În prezent, există trei ţări candidate, Croaţia, Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Negocierile de aderare cu primele două au început la 3 octombrie 2005. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a devenit ţară candidată în decembrie 2005, dar negocierile de aderare nu au început încă.
Altor ţări din Balcanii de Vest - Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Serbia şi Kosovo - li s-a promis perspectiva aderării la UE . Acestea sunt cunoscute ca ţări potenţial candidate
Mai multe informatii accesand: http://ec.europa.eu/enlargement/candidate-countries/index_en.htm
2. Securitate şi apărare
Pe măsură ce UE s-a extins şi a iniţiat noi domenii politice, aceasta şi-a intensificat eforturile pentru a juca un rol diplomatic internaţional şi de securitate pe măsura puterii sale economice. Conflictele care au izbucnit în sud-estul Europei în anii '90, după prăbuşirea Iugoslaviei, au convins liderii UE de necesitatea unei acţiuni comune eficiente. Mai recent, lupta împotriva terorismului internaţional a întărit această convingere. Principiul politicii externe şi de securitate comună (PESC) a fost consacrat prin Tratatul de la Maastricht în 1992. Acesta defineşte tipurile activităţilor diplomatice şi politice pe care UE le poate întreprinde pentru prevenirea şi soluţionarea conflictelor.
Uniunea Europeană este decisă să acţioneze mai eficient pentru prevenirea declanşării conflictelor, iar politica europeană de securitate şi apărare (PESA) este unul din instrumentele elaborate în acest sens.
În plus faţă de misiunile de reacţie rapidă care pot interveni într-o etapă incipientă a situaţiilor de criză, PESA are o funcţie de culegere şi analiză a informaţiilor şi posibilitatea de a supraveghea aplicarea acordurilor internaţionale, în scopul de a anticipa conflictele potenţiale.
Mai multe informatii accesand:
http://ec.europa.eu/external_relations/cfsp/index_en.htm; http://ec.europa.eu/world/what/working_for_a_safer_world/index_en.htm
3. Promovarea drepturilor omului în lume
În conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, UE apără drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale - în mod egal pentru toţi cetatenii lumii.
Promovarea drepturilor omului, a libertăţilor fundamentale şi statul de drept reprezinta temelia construirii altor obiective ale UE, precum prevenirea conflictelor şi sprijinirea democraţiei.
Uniunea Europeană promovează drepturile omului în întreaga lume:
- ca o parte cheie a dialogurilor sale politice;
- prin intermediul ajutorului pentru dezvoltare;
- în parteneriat cu Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul Europei şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
- prin integrarea drepturilor omului în toate politicile sale;
- făcând drepturile omului un element esenţial al cordurilor sale cu ţări terţe.
Mai multe informatii accesand:
http://ec.europa.eu/external_relations/human_rights/index_en.htm
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:RO:PDF
4. Dezvoltare internaţională, educaţie pentru dezvoltare
Dezvoltarea se află în centrul acţiunii externe a UE, împreună cu politicile sale comerciale şi de securitate. Obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE este eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, inclusiv atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM).
- Reducerea sărăciei severe;
- Accesul universal la ciclul primar de învătământ;
- Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor;
- Reducerea mortalităţii la copii;
- Îmbunătăţirea sănătăţii materne;
- Combaterea HIV / SIDA şi a tuberculozei;
- Asigurarea durabilităţii mediului;
-Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare.
Prin intermediul Direcţiei Generale pentru Dezvoltare şi relaţii cu statele din Africa, Caraibe şi Pacific, Comisia Europeană dezvoltă relaţii externe cu mai mult de jumatate din ţările lumii. În plus, stabileşte politica de dezvoltare a Comisiei şi politica europeană de dezvoltare din întreaga lume. Ca atare, acesta urmăreşte, de asemenea să demonstreze importanţa cooperării Europei în abordarea provocărillor majore cu care se confruntă lumea. Misiunea UE este, de asemenea de a ajuta la reducerea şi, în cele din urmă, eradicarea sărăciei din ţările în curs de dezvoltare, prin promovarea dezvoltării durabile, democraţiei, păcii şi securităţii.
Mai multe informatii accesand: http://ec.europa.eu/development/about/mission_en.cfm
5. Ajutor umanitar
Ţările şi regiunile pentru care Uniunea Europeană furnizează ajutor umanitar reflectă harta locurilor în dificultate din lume. Asistenţa oferită de Uniunea Europeană este necondiţionată. De asemenea, nu este important dacă este vorba de un dezastru natural sau cauzat de om; scopul este de a veni în sprijinul victimelor cât mai repede posibil, fără a face vreo deosebire cu privire la rasă, religie sau convingerile politice ale guvernelor lor.
Uniunea Europeană direcţionează ajutorul de urgenţă prin intermediul departamentului său de ajutor umanitar (ECHO). De la crearea sa în 1992, ECHO a fost activ în peste 100 de ţări din întreaga lume, furnizând echipament vital şi provizii de urgenţă cât mai repede posibil, victimelor dezastrelor. Din bugetul său de peste 700 milioane de euro pe an, ECHO finanţează, de asemenea, echipe medicale, experţi în deminare, transport şi comunicaţii, ajutor alimentar şi sprijin logistic.
ECHO este de asemenea prezent în aproximativ 60 de alte ţări, inclusiv Afganistan, Republica Democrată Congo, Sri Lanka şi Tanzania. Uniunea Europeană continuă să sprijine victimele aşa numitelor crize uitate, care au însumat 14 % din bugetul pentru ajutor umanitar în 2006. Principalele crize uitate identificate au fost în Nepal, Myanmar/zona graniţei cu Thailanda, Cecenia, Kashmir şi situaţia precară a refugiaţilor din Sahara Occidentală, în vecinătatea Algeriei.
Mai multe informatii accesand:
http://ec.europa.eu/echo/policies/consensus_en.htm
Sursa: http://ec.europa.eu/publications/booklets/index_ro.htm#cfsp
6. Comerţ
Comerţul liber între statele membre ale UE a condus la realizarea unei pieţe unice europene, în care libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalului este garantată. Astfel, Uniunea a preluat iniţiativa de a impulsiona liberalizarea comerţului la nivel mondial, deopotrivă în beneficiul ţărilor bogate şi a celor sărace. Sancţiunile comerciale – adică retragerea unui sistem comercial preferenţial, limitarea sau suspendarea schimburilor comerciale cu un partener care încalcă drepturile omului sau alte norme internaţionale de etică – reprezintă, de asemenea, un instrument pentru politica externă europeană.
În paralel cu statutul său de membru al Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), Uniunea a dezvoltat o reţea de acorduri bilaterale de comerţ cu ţări şi regiuni din întreaga lume. Aceste acorduri completează acţiunile sale în cadrul OMC pentru înlăturarea barierelor comerciale la nivel internaţional şi îi permit acesteia cât şi partenerilor săi comerciali să obţină mai rapid avantaje reciproce. Există reguli clare ale OMC de stabilire a condiţiilor acestor acorduri, în scopul prevenirii utilizării acestora pentru discriminarea altor parteneri comerciali şi toate acordurile UE respectă aceste reguli.
Sursa: http://ec.europa.eu/publications/booklets/move/67/index_ro.htm;
Mai multe informatii accesand: http://ec.europa.eu/trade/index_en.htm
7. Noi surse de energie si încalzirea globală
Combaterea schimbărilor climatice este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă lumea în momentul de faţă. UE s-a angajat în adoptarea unor măsuri globale pentru a stabiliza creşterea temperaturii şi a adoptat, în decembrie 2008, o politică integrată în materie de energie şi schimbări climatice, care prevede obiective ambiţioase pentru anul 2020. Astfel, Europa s-ar putea îndrepta către un viitor durabil şi o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, bazată pe un consum mai redus de energie, prin acţiuni care vizează:
- reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% (sau chiar 30%, dacă se ajunge la un acord internaţional în acest sens);
- reducerea consumului de energie cu 20%, prin creşterea eficienţei energetice;
- acoperirea a 20% din necesarul energetic prin folosirea surselor regenerabile.
Sursa: http://ec.europa.eu/climateaction/eu_action/index_ro.htm
UE a admis nevoia urgentă de a include un număr de direcții de acțiune într-o politică unică, integrată la nivel european, privind clima și energia. Această politică va asigura resurse de energie competitive, durabile, sigure și coordonate cu practici sănătoase în domeniul mediului, ceea ce va reduce emisiile de CO2 și alte gaze cu efect de seră.
Elementele esențiale contribuind la realizarea acestor obiective în cadrul politicii UE privind energia sunt următoarele:
- piețe mai eficiente în domeniul electricității și gazului;
- diversificare;
- o politică ambițioasă în privința energiei regenerabile;
- economisirea energiei;
- cooperare internațională.
Sursa: http://ec.europa.eu/publications/booklets/move/75/index_ro.htm;
Mai multe informatii accesand: http://ec.europa.eu/environment/climat/home_en.htm
Conştientă de importanţa sa mondială din punct de vedere economic şi comercial, Uniunea Europeană îşi foloseşte influenţa atât în interes propriu, cât şi în interesul celorlalţi. Uniunea promovează prosperitatea şi sprijină valorile democratice în lumea întreagă; în acelaşi timp, aceasta sprijină consolidarea stabilităţii şi bunăstării pentru cetăţenii din interiorul frontierelor sale. Integrarea de noi state membre în UE consolidează rolul acesteia pe scena internaţională. UE este cel mai mare partener comercial mondial, dar, în acelaşi timp, este cel mai mare furnizor de ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare. Uniunea a creat o politică externă şi de securitate proactivă, cu posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare a crizelor şi de menţinere a păcii în Europa şi în întreaga lume. În contextul internaţional complex de astăzi, UE a adăugat noi instrumente la instrumentele tradiţionale ale politicii externe. A preluat, de exemplu, iniţiativa pentru a rezolva aspecte precum încălzirea planetară şi schimbările climatice. Problemele globale necesită soluţii globale.
